Un studiu recent publicat în Scientific Reports arată că persoanele care sunt mai prezente în momentul actual tind să fie mai fericite și mai mulțumite de viață, iar o parte din această legătură este atribuită genelor cu care s-au născut. Această descoperire evidențiază modul în care structura noastră genetică și experiențele personale se interconectează pentru a influența abilitatea noastră de a trăi în prezent și, în consecință, fericirea noastră generală.
Context și motivația cercetării
Studiile anterioare au subliniat constant că indivizii cu o conștientizare accentuată a momentului prezent — denumită „prezență” — tind să experimenteze o satisfacție mai mare în viață și o stare generală pozitivă. Această fenomenologie a fost susținută de diverse teorii și dovezi, inclusiv cele din teoriile fluxului și mindfulness.
Cu toate acestea, motivele subiacente pentru această relație au rămas neelucidate, determinând cercetătorii să investigheze substraturile genetice și ambientale ale prezenței și conexiunea acesteia cu bunăstarea subiectivă.
Desfășurarea studiului și rezultatele principale
Cercetătorii au analizat date din Studiul de Dezvoltare Timpurie a Gemenilor (TEDS), care include date de la peste 10.000 de perechi de gemeni născuți în Anglia și Țara Galilor.
Prezența sau atenția concentrată pe prezent a fost evaluată folosind o versiune scurtă și validată a Mindful Attention Awareness Scale (MAAS), în timp ce bunăstarea subiectivă a fost măsurată prin Subjective Happiness Scale (SHS) și Brief Multidimensional Student Life Satisfaction Scale (BMSLSS).
Rezultatele au confirmat o corelație pozitivă modestă dar semnificativă între prezență și bunăstarea subiectivă, indicând că adolescenții care raportau niveluri mai ridicate de prezență mai raportau și niveluri mai ridicate de fericire și satisfacție în viață.
Analizele genetice au arătat că atât prezența, cât și bunăstarea subiectivă sunt influențate semnificativ de factorii genetici, sugerând o suprapunere genetică între capacitatea de a rămâne concentrat pe prezent și satisfacția generală în viață.
Concluzii și perspective
Această cercetare aduce contribuții semnificative la înțelegerea relațiilor complexe dintre genetica, mediu și trăsăturile psihologice. Deși studiul se bazează pe măsuri auto-raportate și se concentrează pe o populație predominant albă și adolescentă, rezultatele evidențiază necesitatea unor cercetări suplimentare în diverse demografii și prin utilizarea unor metodologii variate.
Pe termen lung, cercetătorii speră să exploreze mecanismele neurobiologice care stau la baza corelațiilor genetice între prezență și bunăstarea subiectivă, urmărind să conducă studii de asociere la nivel genomic (GWAS) pentru a identifica variantele genetice specifice care contribuie la aceste trăsături.