Baba Dochia: 6 povești fermecătoare și 2 moduri de a-ți alege baba

Baba Dochia este o prezență enigmatică în mitologia românească, fiind asociată cu tradiții ancestrale și legende profund înrădăcinate în conștiința culturală. Acest personaj complex este adesea legat de Sfânta Muceniță Evdochia, scoțând în evidență legătura dintre credințele păgâne și cele creștine.

Cine a fost Baba Dochia?

În mitologia românească, Baba Dochia este o semidivinitate meteorologică logică. Conform legendei, Dochia era o bătrână care a plecat cu oile la munte îmbrăcată cu nouă cojoace. Vremea s-a încălzit treptat, iar Dochia și-a lepădat în fiecare zi câte un cojoc. Dar în ultima zi, un îngheț neașteptat a transformat-o în stană de piatră împreună cu stâna sa. În concepția populară, cele nouă zile, denumite Zilele Babei sau Babele (corespunzând perioadei 1-9 martie) sunt capricioase și fac trecerea de la iarnă la primăvară.

Dicționar Enciclopedic Vol. II. Editura Enciclopedică, 1996.

Originile și poveștile despre Baba Dochia

Confirm criticului literar George Călinescu în Istoria literaturii române, Baba Dochia este unul dintre cele patru mituri fundamentale ce au conturat cultura și spiritualitatea românească, alături de legenda Mioriţei, al Meşterului Manole şi al Zburătorului.

Dochia și Traian

dochia si decebal

În Traian și Dochia, de Gheorghe Asachi, Dochia este presupusa fiică a regelui dac Decebal și devine obiectul afecțiunii lui Traian, cuceritorul Daciei. Însă, Dochia alege să-și păstreze libertatea, refuzând avansurile lui Traian și căutând refugiu pe muntele Ceahlău, un loc sacru pentru daci. Confruntată cu urmărirea lui Traian, Dochia apelează la protecția divină lui Zamolxes care răspunde transformând-o pe ea și pe turma sa în stânci. Această legendă captează nu doar lupta pentru păstrarea identității și libertății, dar și profunda legătură spirituală a dacilor cu natura și divinitatea lor protectoare.

O altă interpretare pentru mitul Dochia și Traian

Într-o interpretare fascinantă a mitului Dochia, cercetătorul Romulus Vulcănescu aprofundează în Mitologie română o versiune a legendei care o prezintă pe Dochia într-un rol eroic și plin de demnitate. Dochia, fiica lui Decebal, se încumetă la o misiune îndrăzneață pentru a-și salva tatăl și cetatea Sarmisegetuza asediată de armatele lui Traian. În ciuda curajului și a determinării sale, este înfrântă de superioritatea numerică și tactică a romanilor, fiind nevoită să se retragă cu supraviețuitorii armatei sale în munții sacri ai dacilor.

dochia razboinica

Căutând refugiu și protecție, Dochia se roagă lui Zamolxe, zeul suprem al dacilor, implorându-l să o protejeze de o posibilă pângărire din partea lui Traian. Într-un act divin de compasiune și ocrotire, Zamolxe răspunde rugilor ei, transformând-o pe Dochia într-o simplă ciobăniță, alături de câteva oi, astfel încât să treacă neobservată de către împăratul roman. Când Traian pleacă în căutarea prințesei dacice și o întâlnește pe Dochia ciobăniță, aceasta îl induce în eroare, trimițându-l în altă direcție, ceea ce îi permite să rămână liberă și nevătămată, stăpână peste teritoriul său de refugiu.

Această variantă a legendei Dochia aduce în prim-plan nu doar spiritul de luptă și sacrificiul personal, ci și șiretenia și inteligența feminină în fața pericolului. Transformarea ei miraculoasă și supraviețuirea în munți, sub protecția divinității, întărește credința profundă a dacilor în puterile supranaturale ale zeului Zamolxe și în legătura strânsă dintre poporul dac și teritoriul ancestral.

Baba Dochia și vârful muntelui Ceahlău

În Descrierea Moldovei, Dimitrie Cantemir ne oferă o viziune pitorească asupra muntelui Ceahlău, descris ca având un vârf ce se înalță asemenea unui turn, pe care se găsește o statuie veche reprezentând o femeie bătrână, înconjurată de douăzeci de oi. Această imagine, înrădăcinată în mitologia moldoveană, este interpretată ca reprezentând figura babei Dochia, împietrită alături de turma sa, ca o mărturie a sfidării sale față de forțele naturii, controlate de zeul fenomenelor naturale.

Baba Dochia și Dragobete

baba dochia si dragobete

În folclorul românesc, Baba Dochia a avut un fiu, Dragobete, care s-a căsătorit împotriva dorințelor mamei sale. O variantă ușor schimbată este consemnată în Mitologie românească, de Marcel Olinescu, unde fiul se numește Dragomir.

Esența acestei povești este că Dochia hotărăște să-și necăjească nora, dându-i o provocare aparent imposibilă: să albească un ghem de lână neagră într-o zi geroasă de iarnă. Când toate speranțele par pierdute, intervine un ajutor neașteptat din partea lui Iisus Hristos, care îi oferă fetei o floare roșie miraculoasă ce transformă lâna neagră în albă.

Când Baba Dochia vede rezultatul, crede că primăvara a sosit mai devreme și se hotărăște să plece în căutarea anotimpului cald. Renunță la cojoacele sale groase, unul câte unul, pe măsură ce simte căldura soarelui, dar îngheață când vremea se schimbă brusc.

Vrăjitoarea Baba Dochia și copila de suflet

baba dochia vrajitoarea

În Mărțișor, Mihail Sadoveanu o înfățișează pe Baba Dochia într-o lumină diferită, devenind o venerabilă vrăjitoare ce trăiește izolată pe crestele muntelui Ceahlău. Trăiește într-o locuință sculptată în stâncă și înconjurată de un peisaj sălbatic. Este o lume în care spiritele abisului și creaturi din tărâmurile întunecate își fac simțită prezența în nopțile furtunoase, aducând cu ele ecouri ale unei lumi necunoscute.

Povestea se împletește cu destinul unei copile găsite de Baba Dochia, pe care o crește și o îndrăgește ca pe propriul său copil. Copila, crescând în această enclavă naturală și mistică, descoperă într-o zi că dincolo de munți există lumea oamenilor, locuită și vibrantă. Curiozitatea o împinge să exploreze aceste noi orizonturi, lăsând în urmă liniștea muntelui. Îmbrăcată cu cele nouă cojoace, Baba Dochia pornește în căutarea copilei, dar își dă seama repede că fiica sa de suflet nu se mai întoarce. Bătrâna devine cuprinsă de o durere profundă și se întoarce la singurătatea sa munteană.

Întristată și lipsită de ultima bucurie a bătrâneților sale, legenda spune că Baba Dochia s-a stins, transformându-se în sloi de gheață și în stâncă, înfruntând eternitatea nopților reci de mărțișor. Această versiune a legendei adaugă o dimensiune emoțională profundă personajului Dochia, încărcându-l cu simboluri ale sacrificiului maternal, pierderii și resemnării în fața destinului.

Dochia, femeia de serviciu

dochia si familia

Romanul Dumnezeu s-a născut în exil de Vintilă Horia prezintă o Dochia reimaginată, care servește drept punte între două lumi: Dacia și Imperiul Roman. Aici, Dochia este introdusă ca fiind o „femeie de serviciu” pentru Ovidiu, poetul roman exilat, oferindu-i acestuia o perspectivă asupra lumii și culturii geto-dacice. Cu o frumusețe discretă, caracterizată prin părul castaniu și ochii adânci, Dochia devine un simbol al enigmei și al profunzimii sufletului dacic, pe care Ovidiu încearcă să-l descifreze.

Dochia este adusă în casa lui Honorius, un centurion roman ce reprezintă puterea romană la Tomis. În același timp, Ovidiu află că Dochia are undeva o casă în afara cetății unde locuiesc tatăl și fiica sa, ce îi poartă numele. Honorius adoptă treptat trăsături geto-dacice, reprezentând o metaforă a împletirii culturilor dacice și romane. Într-un final, Ovidiu descoperă că Honorius este soțul Dochiei și tatăl copilei, ceea ce întărește ideea unei „trădări” față de Roma, în sensul pozitiv al unei fuziuni culturale și etnice care depășește constrângerile și prejudecățile epocii.

Cum îți alegi baba și de ce contează?

baba dochia

Alegerea babei este ca un fel de horoscop sau o ghicitoare rustică, în funcție de cum vrei să-ți alegi baba. Este o tradiție plină de speranță, care ne aduce mai aproape de rădăcinile și ritmurile naturii. Iată trei modalități prin care îți poți alege baba:

  • La întâmplare: Își alegi pur și simplu o zi între 1 și 9 martie, la întâmplare. Poți să închizi ochii și să pui degetul pe calendar, să tragi la sorți sau să mergi pe cifra ta norocoasă.
  • Ziua de naștere: Dacă te-ai născut într-o zi de la 1 la 9, în orice lună a anului, atunci baba ta va fi în aceeași zi din martie. De exemplu, dacă te-ai născut pe 3 iulie, atunci 3 martie este ziua ta specială. Dacă, însă, ziua ta de naștere este formată din două cifre, atunci vei aduna acele cifre până când obții un număr de o singură cifră. De exemplu, dacă te-ai născut pe 14 octombrie, aduni 1 + 4 și obții 5, deci ziua ta va fi 5 martie. Pentru 29 septembrie = 2 + 9 = 11 = 1 + 1 = 2 martie.

De ce contează: Vremea din ziua ta de babă îți va spune cum îți va merge în restul anului. Dacă e soare și vreme frumoasă, te așteaptă un an plin de noroc și realizări. Pe de altă parte, dacă e vreme urâtă, cu nori și ploi, s-ar putea să ai parte de câteva provocări. Dar, cum bine știm, și norii aduc cu ei ploaie care învie natura, așa că orice vreme ar fi, ea vine cu propria sa lecție și frumusețe.

Lasă un comentariu